Satele Poienița și Pojaru sunt menționate în ”Istoria Gorjului” de Vasile Cărăbiș, încă din 1502. Radu cel Mare întărește boierilor Radu și altora stăpânire peste mai multe sate și munți, printre care și Poienița.
Prin actul de la 25 martie 1625 se întărește stăpânirea lui Necola Armaș peste o ocină în poienița, cumpărată de Schiupan și fratele său Nebunelea, în care sunt cuprinse și ”Vadurile de moară” cu 3500 aspri.
Despre Pojaru se menționează pentru prima oară în 1516 când Neagoe Basarab Voievod întărește lui Stanciul Logofăt, stăpânire peste satele Costenști și Poiana toată ”de la Gilort și Pojaru”.
Deci teritoriul comunei a făcut parte din moșia lui Neagoe Basarab Voievod, care a fost apoi cumpărată de mai mulți boieri ai timpului.
La 9 iunie 1727 Ilinca și Zamfira, fetele lui Stanciu Popescu, fiul lui Dragotă din Popești, vinde vecinilor părțile lor de moșie din Popești și “Pojaru de Jos”.
Ca apartenență administrativă, din cercetările făcute de Al. Ștefulescu și Vasile Cărăbiș, comuna a aparținut județului Gorj. Astfel, la recensământul populației din 1930, când județul Gorj avea 453 sate, împărțite în 6 plăși și anume: Amaradia, Gilort, Jiu, Novaci, Ocolu si Vulcan. Comuna Bustuchin a aparținut plășii Amaradia cu sediul în Logrești.