Comuna Bustuchin

Județul Gorj

Monografia comunei

SUMAR

Bustuchin

13°C

cer acoperit de nori

Răsărit: 07:16
Apus: 19:16

Sâmbătă

18/9°C

Duminică

20/8°C

Luni

17/11°C

Comuna Bustuchin este situată în partea de est a județului Gorj, pe cursul râului Amaradia și are ca vecini: la vest comunele Albeni și Berlești, la nord comuna Roșia de Amaradia, la sud comuna Logrești și la est județul Vâlcea.

Alcătuită din 8 sate (Bustuchin, Cionți, Motorgi, Nămete, Poiana Seciuri, Poienița, Pojaru și Valea Pojarului) comuna Bustuchin a fost aprobată ca organizare administrativ-teritorială prin Legea nr 2/1968.

Accesul în comună se face pe drumurile județene DJ67B Tg Jiu – Drăgășani și DJ 675 C. Amplasată la 47 km de Tg Cărbunești, la 70 km de Tg Jiu, și la 75 km de Craiova.

Principalele forme de relief ale teritoriului administrativ sunt dealurile colinare, care fac parte din Piemontul Getic. Acestea au altitudini variabile, situate între 455m – dealul Pojaru și 516m – dealul Seciuri, pe care s-au dezvoltat satele Pojaru și poiana Seciuri.

Rețeaua hidrografică a comunei Bustuchin este reprezentată prin pârâul Amaradia, care străbate comuna de la nord la sud. Pârâul Amaradia (prin poziția sade ax al comunei) constituie un element esențial în stabilirea măsurilor de dezvoltare urbanistică a teritoriului și a localităților componente, lucru confirmatși de faptul că localitățile Bustuchin, poiana Seciuri, Pojaru și Valea Pojarului s-au dezvoltat de-o parte și de alta a sa. 

Pe teritoriul comunei, pârâul primește o serie de afluenți de importanță mai redusă, dintre care amintim: pârâul Căliman, pârâul Cioclai, pârâul porcului, pârâul curmăturii, pârâul Ciuturii, pârâul Mesteacănului, pârâul Gârniței, pârâul Dumitrei etc. Debitele de apă înregistrate au valori diferite în funcție de regimul de precipitații, anual înregistrându-se viituri de primăvară (februarie-mai), când apele din ploi se adaugă apelor rezultate din topirea zăpezilor; ca și viiturile de toamnă cu o frecvență mai mică și debite mai scăzute decât cele de primăvară. Vara, debitul apelor scade, iar pe timp secetos, pâraiele rămân complet fără apă.

Regimul climatic ce caracterizează localitatea se încadrează în sectorul de climă temperat-continentală cu veri călduroase și ierni moderate, dar cu o repartiție neuniformă componentelor climatice datorită varietății reliefului și a orientării culmilor dealurilor.

Temperatura medie anuală este de +10,2°C cu temperaturi medii pentru perioada de vară de +26,1°C (în iulie) și medii minime de -3°C (ianuarie) putând ajunge la -31°C.

Precipitațiile sunt repartizate neuniform în timp și la o medie anuală a precipitațiilor de 585,2 mm/m², înregistrându-se valori de 80-90 mm/m² în luna iunie (cea mai ploioasă) și 30-40 mm/m² în luna februarie (cea mai secetoasă).

Vânturile dominante sunt canalizate de principalul curs de apă – din nord (Crivățul), dar și din vest (Austrul)- cu manifestări primăvara și la sfârșitul verii.

Componente ale cadrului natural, flora (vegetația) și fauna au o incontestabilă importanța economică și turistică. În funcție de latitudine, altitudine și de particularitățile reliefului, vegetația are o evidentă dispunere etajată. Pajiștile, care ocupa peste 20% din suprafața Bustuchin, constituie o formație zonală prezentă și unde sunt alcătuite din asociații de ierburi scunde, adaptate la regim termic scăzut și la vânturi puternice (Carex curvula, Agrostis rupestris, Festuca ovina, Primula minima, Campanula alpina), alături de care cresc lichenii Cladonia rangiferina, Thamnolia vernicularis, Cetraria islandica, apoi mușchii Polytrichum juniperium și tufărișurile scunde alpine Salix herbacea, Vaccinium gaultherioidis etc

 Pădurile de gorun se întâlnesc la altitudini de 200-800 metri și sunt net dominante de asociațiile de gorunete, alte specii fiind puțin prezente – fag, frasin, paltin, jugastru (Acer campestre), tei etc. Pădurile de cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto), cele de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), de stejar pufos (Quercus pubescens) și de stejar pedunculat (Quercus robur) alcătuiesc nivelul vegetației arborescent din câmpie, la altitudini de 100-300 metri.

Fauna, datorita particularității ei de a fi “mai puțin fixa” în teritoriu, are o răspândire largă, însă există specii caracteristice zonelor de vegetațieși de relief și care, în același timp, constituie și valori peisagistice deosebite.

Din punct de vedere al atractivității atât din punct de vedere al turismului cât și al interesului față de dezvoltarea unor afaceri în zonă evidențiem monumentele istorice (biserici, case), dar și dar și multitudinea de locuri frumoase care pot fi, cu o promovare pe măsură, apreciate și căutate de turiști.

Atractivitatea comunei însă nu trebuie privită numai prin prisma turismului potențial ci trebuie privită și mai ales ajustată din punctul de vedere al potențialului investitor pe teritoriul comunei. Acest lucru se poate realiza prin acțiuni ale autorităților locale în sensul creșteriiatractivitățiilocalității prin facilitățile ce pot fi oferite investitorilor. Toate aceste decizii nu pot fi luate decât de Consiliul local care reprezintă interesul cetățenilor comunei Bustuchin.

Satele Poienița și Pojaru sunt menționate în ”Istoria Gorjului” de Vasile Cărăbiș, încă din 1502. Radu cel Mare întărește boierilor Radu și altora stăpânire peste mai multe sate și munți, printre care și Poienița.

Prin actul de la 25 martie 1625 se întărește stăpânirea lui Necola Armaș peste o ocină în poienița, cumpărată de Schiupan și fratele său Nebunelea, în care sunt cuprinse și ”Vadurile de moară” cu 3500 aspri.

Despre Pojaru se menționează pentru prima oară în 1516 când Neagoe Basarab Voievod întărește lui Stanciul Logofăt, stăpânire peste satele Costenști și Poiana toată ”de la Gilort și Pojaru”.

Deci teritoriul comunei a făcut parte din moșia lui Neagoe Basarab Voievod, care a fost apoi cumpărată de mai mulți boieri ai timpului.

 La 9 iunie 1727 Ilinca și Zamfira, fetele lui Stanciu Popescu, fiul lui Dragotă din Popești, vinde vecinilor părțile lor de moșie din Popești și “Pojaru de Jos”.

Ca apartenență administrativă, din cercetările făcute de Al. Ștefulescu și Vasile Cărăbiș, comuna a aparținut județului Gorj. Astfel, la recensământul populației din 1930, când județul Gorj avea 453 sate, împărțite în 6 plăși și anume: Amaradia, Gilort, Jiu, Novaci, Ocolu si Vulcan. Comuna Bustuchin a aparținut plășii Amaradia cu sediul în Logrești.

Puternic influențate în dezvoltarea lor de activitatea industrială de extracție a țițeiului și gazelor naturale, urmată de exploatarea lignitului, localitățile comunei Bustuchin au suferit atât efectele pozitive legate de asigurarea de locuri de muncă pentru locuitori, de dezvoltarea lucrărilor de echipare tehnico-edilitară, dar și efectele negative ce privesc în primul rând exproprierea de terenuri șiconstrucții ca și intensificarea efectelor de poluare a mediului înconjurător.

Populația comunei Bustuchin înregistrează aceeași dinamică negativă care se reîntâlnește pe întreg spațiul rural al țării noastre în ultimii ani.

Densitatea medie pe comună este de 55,38 loc/km², ceea ce caracterizează un spațiu cu o concentrare relativ mică de populație comparativ cu densitatea pe județ care este de 71 loc/km² respectiv 47 loc/km² în mediul rural.

Nivelul de instruire al populației demonstrează că față de perioada de dinainte de 1990 s-au produs schimbări profunde în orientarea școlară a tineretului, schimbări ce răspund cerințelor economiei de piață legate de solicitările crescânde de specialiști în toate domeniile.  Ca o disfuncționalitate majoră se menționează însă apariția fenomenului de abandonare a școlii atât pe parcursul acesteia cât și prin neprezentarea pentru înscrierea în primul an de școală.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Bustuchin se ridică la 3.050 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.376 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,39%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,89%), iar pentru 6,69% nu se cunoaște apartenența confesională.

Satele Poienița și Pojaru sunt menționate în ”Istoria Gorjului” de Vasile Cărăbiș, încă din 1502. Radu cel Mare întărește boierilor Radu și altora stăpânire peste mai multe sate și munți, printre care și Poienița.

Prin actul de la 25 martie 1625 se întărește stăpânirea lui Necola Armaș peste o ocină în poienița, cumpărată de Schiupan și fratele său Nebunelea, în care sunt cuprinse și ”Vadurile de moară” cu 3500 aspri.

Despre Pojaru se menționează pentru prima oară în 1516 când Neagoe Basarab Voievod întărește lui Stanciul Logofăt, stăpânire peste satele Costenști și Poiana toată ”de la Gilort și Pojaru”.

Deci teritoriul comunei a făcut parte din moșia lui Neagoe Basarab Voievod, care a fost apoi cumpărată de mai mulți boieri ai timpului.

 La 9 iunie 1727 Ilinca și Zamfira, fetele lui Stanciu Popescu, fiul lui Dragotă din Popești, vinde vecinilor părțile lor de moșie din Popești și “Pojaru de Jos”.

Ca apartenență administrativă, din cercetările făcute de Al. Ștefulescu și Vasile Cărăbiș, comuna a aparținut județului Gorj. Astfel, la recensământul populației din 1930, când județul Gorj avea 453 sate, împărțite în 6 plăși și anume: Amaradia, Gilort, Jiu, Novaci, Ocolu si Vulcan. Comuna Bustuchin a aparținut plășii Amaradia cu sediul în Logrești.

Puternic influențate în dezvoltarea lor de activitatea industrială de extracție a țițeiului și gazelor naturale, urmată de exploatarea lignitului, localitățile comunei Bustuchin au suferit atât efectele pozitive legate de asigurarea de locuri de muncă pentru locuitori, de dezvoltarea lucrărilor de echipare tehnico-edilitară, dar și efectele negative ce privesc în primul rând exproprierea de terenuri șiconstrucții ca și intensificarea efectelor de poluare a mediului înconjurător.

În prezent căile de comunicație satisfac o bună parte a necesităților comunității, circulația principală, desfășurându-se pe drumurilejudețene DJ 675A și DJ 675C, ale căror trasee necesită modernizare.Văile principale sunt străbătute de drumuri comunale și sătești.

Se urmărește de către autoritățile locale preluarea în proprietatea comunei a drumului județean DC 675B, pentru a putea realiza mai eficient intervențiile în ceeace privește modernizarea acestuia sau pur și simplu reparațiile acestuia.

Rețeaua de apă potabilă acoperă practic întreaga suprafață a comunei.Autoritățile locale fac eforturi mari pentru a menține și mai ales crește calitatea serviciilor oferite locuitorilor comunei. În acest sens există proiecte pentru care se caută finanțare sau pentru care deja s-a găsit sursa de finanțare. Aceste proiecte vizează modernizarea, reabilitare sau creștereacapacității de stocare a apei potabile.

Este vizată, de asemenea, și creștereacalității apei, în acest sens căutându-se finanțare pentru înființarea de stații de tratare a apei.

Cu proiectul de înființare a rețelei de canalizare a apei menajere în satul Valea Pojarului (proiect aprobat pe listele Companiei Naționale de Investiții – CNI) comunei Bustuchin îi mai rămâne să-și rezolve finanțarea pentru Poienița și Nămete și acoperă întreaga localitate cu Rețeaua de canalizare.

Așezarea este electrificată într-o proporție de 100%, existând posibilități de branșare pentru potențialii investitori.

– distribuitor: CEZ;

Toate gospodăriile populației sunt alimentate cu energie electrică. Incintele economice ale societăților comerciale sunt de asemenea alimentate prin racordare la Rețeaua de medie tensiune cu capacități corespunzătoare consumurilor tehnologice avizate în timp.

Serviciul de salubrizare este asigurat de o firmă care deservește mai multe localități din județul Gorj.